Pentru multe cupluri, decizia de a avea un copil vine însoțită de entuziasm, planuri și visuri frumoase. Dar pentru altele, drumul către sarcina dorită poate deveni complicat, mai ales atunci când ovulația, un proces aparent banal, nu funcționează așa cum ar trebui. Aici intervin tratamentele de stimulare ovariană, un subiect care ridică multe întrebări, temeri și, uneori, confuzii.
Reclamă
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, ne explică în continuare când sunt recomandate aceste tratamente și cum funcționează.
Când este recomandată stimularea ovulației
Tratamentele pentru stimularea ovulației sunt indicate în primul rând femeilor care au probleme de ovulație sau anovulație, adică atunci când ovulația este complet absentă sau neregulată.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Cele mai frecvente cauze sunt sindromul ovarelor polichistice, dezechilibrele hormonale, greutatea corporală excesivă sau, din contră, mult prea mică, stresul sever sau unele afecțiuni tiroidiene.
„Sunt însă și situații în care ovulația este prezentă, dar e nevoie de o stimulare suplimentară, mai ales în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată, cum ar fi inseminarea intrauterină sau fertilizarea in vitro, pentru a obține mai mulți foliculi și, implicit, mai multe ovocite”, completează dr. Vythoulkas.
Reclamă
Citește și: Semne de infertilitate la femei și bărbați. Ce probleme pot indica
Cum acționează tratamentele pentru stimulare ovariană
În funcție de substanța utilizată, mecanismul prin care aceste medicamente stimulează ovulația poate varia.
Printre cele mai utilizate substanțe se numără citratul de clomifen și letrozolul, ambele administrate oral. Acestea stimulează secreția de hormoni FSH (hormon foliculostimulant) și LH (hormon luteinizant), care determină dezvoltarea sau maturarea foliculilor ovarieni. Acest tip de tratament are ca rezultat, de obicei, maturarea unuia sau a doi foliculi și este considerat o formă mai blândă de stimulare.
Reclamă
În cazurile mai complexe, se folosesc gonadotropine – hormoni injectabili care determină dezvoltarea mai multor foliculi în același timp –, adesea în procedurile de fertilizare in vitro. Acestea sunt mai puternice și necesită o monitorizare atentă și teste hormonale regulate, pentru că pot duce la dezvoltarea mai multor foliculi și implicit cresc riscul de sindrom de hiperstimulare ovariană.
Tratamentul oral este de regulă prima opțiune pentru femeile cu tulburări ușoare de ovulație. Este ușor de administrat, are un cost mai redus și un risc mai mic de complicații.
Totuși, dacă răspunsul la tratament nu este satisfăcător sau dacă pacienta are o afecțiune mai complexă, se recurge la tratamentul injectabil. Acesta este mai eficient, dar necesită ecografii frecvente și analize hormonale pentru a evita suprastimularea.
Monitorizarea tratamentului hormonal
Monitorizarea tratamentelor de stimulare ovariană este esențială. Iată ce informații ne oferă dr. Andreas Vythoulkas:
„Nu este suficient doar să administrăm un medicament și să sperăm că funcționează. Folosim ecografii transvaginale pentru a evalua dezvoltarea foliculilor și, uneori, dozări hormonale pentru a ajusta doza sau momentul administrării altor substanțe, cum ar fi hormonul hCG, care declanșează ovulația.
De obicei, monitorizarea începe din ziua 8-9 a ciclului menstrual și poate presupune 2-3 vizite la medic până la ovulație. Acest protocol ne permite să stabilim cu precizie momentul optim pentru contactul sexual dirijat sau pentru procedurile de reproducere umană asistată.”
Riscurile asociate medicamentelor pentru stimularea ovulației
Cât privește riscurile asociate tratamentelor de stimulare ovariană, acestea există, dar majoritatea sunt controlabile. Cel mai frecvent risc este cel de obținere a unei sarcini multiple, cu gemeni sau tripleți, mai ales în cazul tratamentelor injectabile.
Apoi, există riscul de sindrom de hiperstimulare ovariană, o reacție exagerată a ovarelor care poate duce la dureri abdominale, balonare și acumulare de lichid în abdomen. De aceea, este important ca ovarele să nu fie suprastimulate.
Pe termen lung, nu există dovezi clare că aceste tratamente ar crește riscul de cancer ovarian, dar se recomandă să nu fie utilizate pe perioade foarte lungi fără evaluare medicală.
„În general, recomandăm maximum 6 cicluri consecutive de tratament cu clomifen sau letrozol. Dacă nu apare sarcina în acest interval, este necesară o reevaluare a diagnosticului și, eventual, schimbarea strategiei terapeutice. În cazul gonadotropinelor, numărul de cicluri este individualizat, dar tot în limite rezonabile, cu pauze atunci când e nevoie.
Înțeleg temerile, este normal ca un tratament hormonal să ridice întrebări. Ce le spun pacientelor mele este că nu sunt singure, că aceste tratamente sunt folosite de zeci de ani, cu rezultate foarte bune, și că monitorizarea corectă reduce semnificativ riscurile. E important să discute deschis cu medicul lor, să înțeleagă fiecare etapă și să nu ezite să ceară explicații”, concluzionează dr. Andreas Vythoulkas.
